Uneori e o roată dinţată care ronţăie tot în calea ei şi sapă dâre adânci. Vai de gândurile care nimeresc între dinţii ei ! Alteori trece blând, fantomatic, vrând parcă să mă menajeze.
Dimineţa mi-a luat la tocat, mărunt şi cârtitor, starea cvasipermanentă de „mama răniţilor”. E ceva ce trebuie să observ, să înţeleg şi să folosesc rodnic, în propriul meu interes.
Şi iată peste ce dau seara, trecând prin Pink Floyd – Eclipse(All that you touch / All that you see…), ca să închid cercul zilei :
Doyna's Blog 