Rog pe excelenţa voastră să-mi ierte întîrzierea răspunsului.Timpul şi comoditatea în special, sînt vinovaţii. Apoi a mai fost şi perioada tezelor, pregătirea pentru plecarea în vacanţă, plecarea, odihna după o călătorie aşa lungă… Sărăcuţa de mine tare sunt plăpândă şi mi-e frică că un efort prea mare să nu mă doboare.
Acum fiind în vacanţă şi dispunînd de destul timp liber, încerc să-mi umplu ziua cu diverse trebuşoare, printre care contrar obiceiului, citirea presei, ascultarea buletinelor de ştiri, bîrîirea aparatului de radio în căutare de muzică modernă, plimbări în vederea depăşirii orelor normale de somn, corespondenţă etc.
Ce părere aveţi despre moartea tov. Gh.Gheorghiu-Dej? Eram la Iaşi într-un magazin, mai bine zis într-o curăţătorie chimică. Am rămas ca trăsnită când am auzit. Nu ştiam că dînsul a fost bolnav. Aşa se întîmplă cînd difuzorul lipseşte şi mai ales când unele persoane nu binevoiesc să citească nici măcar din an în Paşti, presa. Tot Iaşul în seara aceea vorbea numai de asta, pe stradă, în tramvai, iar în cantina S.T.S nici nu-ţi mai spun ce era, doamna Malanca cînd a auzit comunicatul la radio cu privire la încetarea din viaţă a tov. Gh. Gheorghiu-Dej, a izbucnit în hohote de plâns.
Sâmbată am plecat acasă unde am ascultat la radio toate comunicatele şi buletinele de ştiri.
Miercuri dimineaţă am ascultat mitingul de doliu şi desfăşurarea funeraliilor tov.Gh. Gheorghiu-Dej.
Ai fost cumva la Bucureşti?
Care din conducătorii de stat şi de partid, după părerea ta, a vorbit mai frumos la mitingul de doliu?
Mie mi-a plăcut f. mult cum a vorbit tov. Ion Gheorghe Maurer, vicepreşedintele Consiliului de Stat şi Preşedintele Consiliului de Miniştrii.
Mare plictiseală în oraşul meu. Nimic nu mi se pare frumos, decât timpul. Contrar aşteptărilor mele, când am ajuns acasă mi-am găsit oraşul în plină primăvară, lumea în baloane şi pardesie. În Iaşi vremea mi s-a părut destul de rece, probabil din cauza vântului.
La cele doua cinematografe din oraşul meu rulează filme pe care le-am văzut în Iaşi, „Ah! Eva” şi „Roşu şi Negru”, pe care îl voi mai vedea încă o dată astăzi. L-am considerat un film bun şi mi-am zis că mi-ar plăcea să-l mai văd o dată.! Ascult, aproape zilnic, hitparada transmisă de la Viena, unde dau muzică foarte bună interpretată de Elvis Priesley, Bobby Solo, Charles Aznavour, Ritta Pavone, formaţii americane de muzică moderna.
Tu ce mai faci? Cum mai merge cu piesele de teatru? În ce roluri mai joci?
Te pregăteşti pentru examenul de admitere la facultate sau te-ai răzgîndit definitiv? Nu te-ai hotărît încă să-ţi dai doctoratul? Ce naiba e aşa mare greutate. Ai pierdut doi ani degeaba. Crezi că ţi-ar strica o diploma în plus, chiar dacă ai reuşi la facultate?
De fapt fiecare face cum îl taie capul şi abia după cîţiva ani îşi dă seama de greşelile săvîrşite.
Uite cum m-am luat cu vorba şi am uitat pronumele de politeţe. Cred că nu vă supără marea consideraţie pe care o am pentru d-voastră.
Titlul însă nu trebuie să te încînte, ai vrea tu să fii rege, chiar al ţinutului S…
Citind telegramele primite de statul nostru cu ocazia încetării din viaţă a tov. Gh. Gh.-Dej, am dat de o telegramă semnată de regele Greciei, Constantin. Mi-am amintit atunci de o cunoştiinţă a mea cu acelaşi nume, care însă e departe de a fi rege.
Ce asociaţie de idei! Nu-ţi vine să rîzi?
Mult succes în cariera actoricească îţi doreşte,
M. >>
Aceasta este una din scrisorile mamei către tata. N-am stiut până de curând de existenţa lor. La vedere a stat cealaltă jumătate de corespondenţă, scrisorile tatei.
Incredibil cum mă regăsesc în scrisul ei. Tonul, suflul, atitudinea, ironia… Am ales să transcriu această scrisoare şi nu alta (deşi sunt unele excepţionale), fiindcă insistă pe evenimentul perioadei, moartea lui Dej, constituindu-se astfel într-o mărturie a epocii.
Uşurinţa cu care creiona situaţiile, fluiditatea descrierilor, umorul de multe ori acid, autoironic mi-au descoperit o fiinţă pe care a ţinut-o ascunsă tot restul vieţii. O recunosc doar în „îndărătnicia” de a face lucrurile după o logică numai de ea ştiută. Comunicativitatea a pierdut-o undeva pe drum şi nu a mai regăsit-o niciodată.
Doyna's Blog 