Pe curând… pe niciodată

În spate nu vreau să te port,

şi nici pe braţe, umeri sau picioare

să te legăn nu mai pot.

Eşti mare

şi greutatea ta mă doare.

 

M-atenţionează al anilor număr

Şi vreau să-mi reechilibrez balanţa,

să nu duc totul pe un singur umăr

ci singură,

să înnoiesc speranţa.

 

Mai bine mă îndepărtez de tine

Şi pentru multă vreme stau departe

decât să m-alunge,

vezi bine,

tot ce ne desparte.

 

Sentimente ruginite

dintre toate durerile,

amorţeala-i cea mai gravă.

nu exista leac pentru aşa ceva.

Ce te doare? te-ntreabă medicul de trupuri

Nimic! sunt amorţit! nu simt durere

Nu ştiu ce ai.

Vino şi mâine să văd cum stai.

 

Ce sentimente ai? te-ntreabă medicul de suflete

Nici unul! sunt amorţit! nu simt vre-o-nfiorare

Poate e bine că nu te doare,

la asta te-ai gandit?

 

Cum stai cu detasarea, cu iluminarea, cu reconectarea?

te-ntreabă medicul de vise poleite

Nici nu mă mai gândesc la astea,

răspund înfuriat şi amorţit,

fără să simt măcar furia care mă bântuie

şi m-a amorţit.

Armonii

Te ţin în braţe ca pe o vioară de preţ.

Îţi ating corzile şi le fac să vibreze,

să cânte.

Uneori însă, după dispoziţia ta

sau a mea,

Nu reuşesc să le fac să scoată

niciun sunet.

 

Sunt în mâinile tale ca o harfă

Ce cântă.

Nici nu e nevoie să m-atingi.

Cânt doar amintindu-mi mâinile tale.

Absenţă

Ai murit cumva?

Că-mi vine să jelesc într-una.

Nu îmi mai sunt pe plac

nici soarele, nici luna.

Afara-i prea cald,

in  mine-i prea frig;

Alerg ca nebună prin spaţii stelare,

si strig:

Mă auzi? Unde eşti?

Mai spune-mi poveşti

dintr-o gară!

Lacrimi si ploi

De ce-aş mai vrea să merg înainte

Prin umbra aceloraşi decolorate cuvinte?

De ce să aştept cu prefăcută răbdare

Iubirea ta mereu şovăitoare?

 

De unde să-mi găsesc iar putere, s-aduc

Un nou început in visul caduc?

Şi ce resentiment întâi să ostoiesc,

Pentru-a putea, cumva, să mai iubesc?

 

De când să-ncep să te alung din mine,

Când mi-a fost greu o viaţă, fără tine?

Şi unde s-arunc tot ce este-ntre noi?

Voi dilua iubirea-n lacrimi, şi-o voi ascunde-n ploi…

Centrifug-centripet

Ai redesenat graniţele lumii

în pas de tango şi de vals boston.

Cu unduiri cupide m-ai ţintuit

fără de grai

De-a dreptu’n rai.

 

Faţa nevăzută, ca a lunii,

e rândul meu să ţi-o schiţez,

Cu trăsături rapide din condei,

fără-ncetare,

Dintr-o mişcare.

 

În lumea mea te învârţi graţios

între centru şi periferie.

Nu înţeleg însă ceva :

Cum oare-am încăput

în lumea ta?

Poker

Galerie

Această galerie conține 1 fotografie.

                                   Recunosc!                                    Am jucat cândva                                    la cacealma!                                    Am spus ‘’da’’,                                    când am vrut ‘’nu’’.                                    Am zis ‘’noi’’,                                    când  erai ‘’tu’’.                                    Credeam în doi                                    Dar nu eram                                    întreagă.                                    Te adoram,                                    ştiind că nu-ţi … Continuă lectura