Centrifug-centripet

Ai redesenat graniţele lumii

în pas de tango şi de vals boston.

Cu unduiri cupide m-ai ţintuit

fără de grai

De-a dreptu’n rai.

 

Faţa nevăzută, ca a lunii,

e rândul meu să ţi-o schiţez,

Cu trăsături rapide din condei,

fără-ncetare,

Dintr-o mişcare.

 

În lumea mea te învârţi graţios

între centru şi periferie.

Nu înţeleg însă ceva :

Cum oare-am încăput

în lumea ta?