Era cât-pe-ce să scriu „am găsit”. Dar m-am oprit. Nu e meritul meu. Eu nici măcar nu am căutat. E meritul prietenei mele, o natură neliniştită şi scotocitoare, care mi-a atras atenţia asupra unui articol de pe blogul unei doamne faine. 2(01)1 de lucruri pe care le-am invatat in 2011. Unul dintre lucrurile despre care vorbeşte acolo, sună cam aşa:
„Ca cel mai des nu stim cine suntem si nu avem habar de ce facem ceea ce facem. Iar cel mai amuzant este ca nici macar nu stim ca nu stim.”
Este unul din lucrurile pe care l-am învaţat şi eu în anul ce s-a încheiat. Se pare că destul de temeinic de vreme ce, înainte să citesc acel articol, scriam în bilanţul meu aşa:
„[…] In situaţiile anterioare eu ‘dormeam’. Nu eram conştientă . Gândeam şi acţionam fără să înţeleg, făcându-mi iluzii. Se activase în mine doar dorinţa de a face bine, cu preţul sacrificiului meu inconştient, fireşte”
„Nu ştim că nu ştim”. Sună bine. Sună a iertare. Şi a circumstanţe atenuante. Aşa poţi merge mai departe după ce începi să afli cine eşti.
Ah! Va fi un an minunat de interesant! La fel vă doresc şi vouă !
Doyna's Blog 