Am înţeles ceva ! În fine !
„Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”
E un îndemn orientat aparent înspre exterior. Iubeşte-i pe cei din jur! Revarsă-te !
Efortul e mare, pentru că nu te iubeşti pe tine. Eşti în mare eroare. Vrei din tot sufletul să fi om bun, să-i iubeşti pe ceilalţi. Şi nu poţi. Uiţi de tine însuţi. Uiţi de unde ar trebui să pleci. Întâi în interior trebuie să descoperi iubirea. Asta nu ştii cum se face.
Părinţii te învaţă, înainte de orice, sacrificiul. E singurul lucru pe care îl ştiu bine. Cum ar putea să te înveţe iubirea de sine, când nici ei nu ştiu ce este.
Dar am găsit o cale spre iubirea de mine !
Citesc pe internet poeziile unui om despre care nu ştiu nimic. Am doar sentimentul că aş putea fi eu, într-atât regăsesc gândurile mele umblând hai-hui printre rândurile lui. Se află acolo un ciclu de poeme în curs de scriere, sub titlul „16 poezii de iubire pe care mi le-aş fi scris mie daca aş fi fost tu”.
Nu! Azi nu voi (tran)scrie nici o poezie.
Voi inaugura însă seria de dedicaţii ” n melodii pe care mi le-aş dedica mie daca aş fi tu”
“16 poezii de iubire pe care mi le-aş fi scris mie daca aş fi fost tu”/ ” n melodii pe care mi le-aş dedica mie daca aş fi tu”?
daca eu as fi fost tu, tu cine ai fi fost? daca eu as fi fost tu, cine mi-ar fi dedicat melodiile/versurile? ca eu, nemaifiind eu, ci tu, as fi facut ce faci si tu, adica nimic… follow me here?
Altcineva !
Altcineva !
Nimic altceva !